César Fazzini, à Bastia, en Corse et un peu partout, il était « Ché ».
Il était mon ami, mon frère, mon camarade.
Un jour maudit, ce chêne rayonnant, tellement fraternel et généreux, s’est abattu, foudroyé.
Quelques lignes magnifiques de son frère Patrick.
« A so chi a to lotta era dura
A so chi u male ti pisava
A so chi à to strada era longa
A so, a so, a so…
A so dino chi a me mi manci tantu
A so dino cume manci a mama ogni ghjiornu
A so cume manci a i toi, a i toi l’amici
A so che tu ai sceltu un’altra via di liberta
A so, a so, a so…
Riposa in santa pace fratellu caru »